5 PĂRERI GREŞITE DESPRE CLOUD-ul HIBRID

Adoptarea unui model hibrid nu trebuie făcută cu ochii închişi, afirmă Judith Hurwitz, co-autor al cărţii “Hybrid Cloud for Dummies”. Părerile preconcepute de care trebuie să ne ferim sunt: Hybrid

1 – Nu orice obiectiv de business poate fi migrat în cloud – migrarea nu înseamnă neapărat şi rezolvarea tuturor problemelor funcţionale sau de eficienţă.

2 – Nu toate structurile publice sunt periculoase pentru organizaţie – să ne gândim numai la beneficiile folosirii unei platforme de dezvoltare bazată pe cloud, la economiile legate de achiziţiile hadware şi mentenanţa centrelor de date.

3 – Nu toate aplicaţiile vitale trebuie mutate din datacenter pe cloud – orice aplicaţie dezvoltată şi perfecţionată în timp, care corespunde cerinţelor interne poate şi trebuie să rămână pe serverele locale.

4 – Siguranţa reţelelor publice nu depinde numai de renumele companiei care le operează – cei care folosesc doar structurile publice se pot lovi de probleme care nu depend în totalitate de provider.

5 – Cloudul privat nu este o altă denumire pentru propriul datacenter – structurile private de cloud se bazează pe aceleaşi tehnologii ca şi cele publice, ceea ce le delimitează total de mediile clasice de calcul bazate pe servere locale.

Advertisements

PRO ŞI CONTRA MODELELOR HIBRID

Când prin 2008 a început să se discute prima oară despre modelele hibrid, puritanii cloud hybrid 2computing au respins ideea cu vehemenţă. Supoziţia că ar putea exista o variantă de cloud mixtă, care să folosească platforme private şi infrastructuri locale părea ridicolă. Şi asta în conjunctura în care chiar şi cloud-ul privat era privit ca denumirea mai exotica a clasicelor centre de date.

În timp, experienţa echipelor IT din mediile enterprise a validat rolul major al cloud-ului hibrid, ca un mix între avantajele oferite de platformele publice şi resursele IT locale. Practica a demonstrat că folosirea platformelor trebuie să fie foarte transparentă şi să ţină cont de puterea de calcul şi resursele de stocare ale infrastructurii IT.

Folosirea unui model hibrid este un beneficiu în primul rând pentru arhitectura sistemului, considerând că pot fi mixate şi controlate resursele oferite de infrastructurile locale, costisitoare şi greu de scalat, cu  infrastucturile flexibile ce pot fi dimensionate la cerere. Aplicaţiile şi datele pot fi migrate pe cea mai bună dintre platforme, cu posiblitatea inversării rolurilor.

Modelele hibrid mai oferă avantajul de a putea considera că nu toate resursele IT sunt expuse prin migrarea pe platforme publice şi că cele mai critice procese pot fi păstrate şi rulate în infrastructurile private.

Cele mai multe exemple de soluţii hibride sunt bazate pe combinaţii între aplicaţii de tip CRM – de tip Salesforce.com – ce în general rulează pe cloud şi aplicaţii ERP de la Oracle sau SAP ce rulează on-premise. Integrarea între cele două categorii de aplicaţii ce rulează în medii diferite nu este cu mult mai dificilă decât efortul de integrare între aplicaţii ce rulează numai pe infrastructurile clasice. Singura diferenţă este că unele dintre aceste aplicaţii pot rula într-un centru de date extern, ce trebuie accesat printr-o reţea VAN, ceea ce poate induce latenţe sensitive.

Ceea ce într-adevăr nu trebuie ignorant este faptul că factorul ROI în cazul structurilor hibride este mult evoluat. Conform Nucleus Research aplicaţiile care rulează pe cloud pot genera o rată de returnare a investiţiei de peste 1,7 ori mai rapidă, faţă de media aplicaţiilor ce rulează on-premise.

%d bloggers like this: