Unul dintre cele mai discutate subiecte în această perioadă este modul în care se aplică noul regulament european în relațiile curente de afaceri. De ce am avea nevoie de consimțământul unor oameni cu care suntem de ani buni în relații de afaceri pentru a le trimite e-mailuri? Multe dintre datele partenerilor sau clienților noștri sunt publice pe site-urile de companie sau pe cărțile de vizită pe care ni le dau. Și multe alte întrebări legate de necesitatea atâtor măsuri de precauție și proceduri…

Realitatea este că GDPR nu aplică datelor personale din zona de business un regim preferențial față de zona de retail… Toate datele B2B și B2C sunt la fel de importante și în consecință trebuie să avem egală responsabilitate față de ele. Desigur, că în interpretarea diferitelor articole și preambuluri din Regulamentul 679/ 2016 precum și în ghidurile de aplicare emise de Grupul de Lucru Articolul 29, de multe ori apare o oarecare îngăduință pentru tot ce ține de zona B2B, pe care foarte mulți o consideră destul de eronat în afara obiectivului și domeniului de aplicare material definite încă din primele 2 articole ale GDPR.

Definiția datelor personale din Art. 4 GDPR relevă faptul că orice date de identificare direct sau indirect identificabile reprezintă date personale. Adresa de email în care apare cel puțin o componentă a numelui, telefonul de servici, adresa locului de muncă și alte informații care pot conduce la stabilirea identității profesionale a unei persoane constituie date personale, cu egală valoare individuală cu cele legate de telefon, email și adresă personală.

Cărțile de vizită au menirea de a facilita comunicarea. Dacă sunt folosite corect, ele nu fac decât să  putem avea acces mai ușor la datele de contact ale unui reprezentant al companiei care ne interesează. Căci de multe ori vizăm compania și implicit persoana de legătură care corespunde cel mai bine intereselor noastre.

Există o serie de false mituri care sunt atribuite relațiilor B2B și care pleacă în principal de la cazurile care solicită sau nu prezența unui consimțământ, în special în comunicarea directă prin e-mail. Dar dacă citim cu atenție Art. 6 GDPR referitor la Legalitatea prelucrării, vom vedea că obținerea consimțământului nu este singurul temei legal și că în zona relațiilor de afaceri existența unor condiții contractuale sau interesul legitim dictat de profilul de business constituie în marea majoritate a cazurilor suficiente garanții pentru continuitatea în business și derularea unor acorduri B2B comune.

Din perspectiva transparenței, cărțile de vizită pe care le schimbăm în activitățile noastre cotidiene conțin surse de date personale asupra cărora trebuie să ne concentrăm în egală măsură atenția. Oricine ne dă o carte de vizită nu numai că își dă acceptul, dar are și toate motivele să spere că vom folosi acele date pentru dezvoltarea de activități ulterioare reciproc avantajoase. E greu de crezut că cineva care ne-a dat datele sale de business ne va refuza vreodată comunicarea sau va protesta pe motive legate de încălcarea drepturilor la viață privată…   Și asta e valabil evident pentru cei cu care avem interese comune de business.

Cei cu experiență în marketing și vânzări știu și că datele de business sunt și foarte perisabile, în sensul în care multe dintre contactele actuale, peste trei-patru luni nu mai sunt valabile și trebuie făcute eforturi consistente pentru actualizarea sistematică a informațiilor de contact. Trebuie să avem permanent în vedere că toate acestea sunt valabile doar pentru relațiile de business directe. De oricâte ori ajungem în posesia unei baze de date cu adrese de servici prin metode indirecte, avem datoria de a anunța persoanele respective care este sursa de proveniență a acestor date și în ce scop le contactăm, conform Art. 14 din GDPR. Acesta este și cazul în care cărțile de vizită ne parvin pe căi indirecte, fie de la un coleg, fie prin colectarea acestora din surse neutre – standuri de târguri și expoziții, participanți la evenimente, etc.

În concluzie, ar merita să mai păstrăm cărțile de vizită dacă știm ce să facem cu ele… Adică să le folosim cu corectitudine, doar pentru scopuri de business. Deși în marea majoritate a cazurilor datele B2B nu sunt atât de critice fiind limitate la date de contact – de multe ori publice, asta nu înseamnă că nu trebuie să avem grijă de ele…

Articol publicat în revista IT Trends Mai 2018