WHICH BOOKMARK ARE YOU OPENING FIRST IN THE MORNING?

Advertisements

EU VIRTUALIZEZ, TU VIRTUALIZEZI, EL VIRTUALIZEAZA?

De peste 10-15 ani conjugăm acest verb, dar astăzi mai mult ca oricând încercam sa il şi punem la treabă. Tehnologiile sunt coapte, iar clienţii sunt gata să le adopte. In ciuda unei prelungiri neasteptate a perioadei de tatonare, estimările arată un potenţial de creştere real al pieţei de virtualizare ce de peste 290 de miliarde  de dolari în 4-5 ani. La fel de reale sunt şi economiile de TCO de 25%-35%. 

Computer NetworkNu e de mirare că lumea e interesată de virtualizare. În continuare costurile de dezvoltare a infrastructurii şi de mentenanţă ne dor cel mai rău. După aceea, vin alte “mofturi” legate de eficientizare, consolidare, centralizare sau securitate… Fie că vorbim de comunicaţii unificate, servicii cloud, virtualizare sau mobilitate, toate tendinţele tehnologice actuale sunt rezultatul unei aprige bătălii cu costurile… Situaţiile de criză l-au făcut întotdeauna pe om mai inventiv. Cele câteva valuri de revoluţii tehnologice ce au marcat scurta dar densa istorie a evoluţiei informatice au venit ca şi revoluţiile din istoria umanităţii: pe fondul unor irezolvabile situaţii de criză. După goana pentru miniaturizare şi creşterea puterii de procesare sau de stocare pe o particular de siliciu, vizionarii IT au împins limitele frontierelor  tehnologice dincolo de Matrix. Aşa s-a trecut din spaţiul real, în cel virtual…  Dar dincolo de caracterul SF al primelor revelaţii iscate de realitatea virtuală şi de Second Life, virtualizarea a devenit un atu concret, palpabil al unor  platforme mult mai pragmatice formate din serverele, reţele, terminale, aplicaţiile, medii de stocare, reguli de securitate.

Care sunt asemanarile intre cloud si virtualizare?

Între cloud-computing şi virtualizare există mai multe puncte de convergenţă, dar şi spaţii de diferenţiere totală. Conceptul de virtualizare a început sa se afirme cu putere cam acum 10 ani. E drept, că de virtualizare s-a vorbit mai puţin în spaţiile publice, pentru că era încă vremea când toţi vendorii doreau să îşi promoveze mai întâi soluţiile clasice, bazate pe cât mai multe servere, cât mai multe PC-uri, medii cât mai extinse şi mai eterogene. Era perioada de El Dorado în IT când toată lumea se întrecea în cucerirea de teritorii virgine şi nimeni nu îşi punea probleme de heterogenitate, consolidare şi centralizare.
Odată cu primii germeni ai crizei din perioada dot.com, virtualizarea a apărut din nevoia tot mai stringentă a companiilor de a reduce costurile de infrastructură, în paralel cu cerinţele organice de dezvoltare în teritoriu. Oamenii de IT au realizat că îşi pot clona serverele, rulând pe aceeaşi maşină mai multe partiţii reale şi virtuale, cu aplicaţii şi sisteme de operare diferite. Treptat, virtualizarea s-a extins la nivel de aplicaţii, din nevoia de asigurare la aplicaţiile esenţiale de business pentru orice utilizator. Epoca mobilităţii a generat necesitatea accesului de la distanţă, iar dezvoltarea teritorială cerinţa deschiderii de noi sucursale.

Cloud-ul şi virtualizarea sunt tehnologii care au fost dezvoltate pentru a maximiza utilizarea resurselor de calcul, în acelaşi timp ce reducerea costurilor pentru aceste resurse. Ambele concepte sunt menţionate frecvent atunci când se discută despre cerinţe critice de disponibilitate şi redundanţă. Deşi între cele două domenii există multe asemănări, soluţionarea problemelor comune este realizată în mod diferit.

Care e diferenta?

Virtualizarea a apărut din nevoia de a dezvolta mai multe resurse de calcul care rulează pe aceeeşi maşină fizică, eliminând folosirea inconsistentă şi costisitoare a unor ferme de servere dedicate aceloraşi operaţiuni. Serverul fizic poate fi gazda mai multor servere virtuale, absolut transparente, care nu cer costuri suplimentare şi pot fi administrate extrem de uşor. Serverele virtuale mai au avantajul că pot fi mutate cu uşurinţă de pe o maşină gazdă pe alta, astel încât procesul de calcul destinat unor misiuni critice să devină non-stop, prin funcţii de load-balancing ce asigură continuitatea proceselor de calcul.  În timp ce virtualizarea poate fi folosită ca fundament pentru o infrastructură cloud, acesta are ca rol principal furnizarea de servicii, în timp ce virtualizarea râmâne o componentă a infrastructurii fizice. Cloud computing a derivat din nevoia de folosire a resurselor de calcul prin adaptarea unui modelul utilitar de bază, precum distribuţia energiei electrice.  

Cu alte cuvinte, Virtualizare fara Cloud se poate, in timp ce Cloud fara Virtualizare nu prea…

Adica la Ploiesti poti sa te Pitesti, dar la Pitesti nu poti sa te Ploiesti…

Continut bazat pe un articol scris in 2011 de acelasi autor… 

Photo Source: virtualizationperformance.com

 

7 MARI BENEFICII OFERITE DE VIRTUALIZAREA APLICATIILOR

În funcţie de arhitectura sistemului IT, de natura activităţii sau de bugetele disponibile, virtualizarea software oferă o serie de avantaje majore :

  1. Consolidarea serverelor – implementarea de servere virtuale pe maşinile deja existente măreşte scalabilitatea şi reduce investiţiile în noi resurse hardware.
  2. Reducerea timpului de backup – operaţiunile curente de backup sau restore sunt mult mai facile pe maşinile virtuale, asigurând economii de timp considerabile.
  3. Conservarea energiei – facturile la energie pot fi reduse considerabil prin folosirea aceloraşi nivele de consum, cu implicaţii majore la scăderea costurilor de administrare.
  4. Testarea configuraţiei software – o sarcină destul de dificilă în condiţiile unor infrastructuri clasice, se face cu foarte mare uşurinţă prin pre-testarea pe maşinile virtuale.
  5. Administrarea mai uşoară – gestionarea unui parc de maşini virtuale este infinit mai facilă pentru operaţiunile de upgrade sau depanare. De la o simplă consolă, administratorii IT pot acţiona de la distanţă toate terminalele din reţea sau serverele din datacenter.
  6. Accesul la aplicaţii de oriunde, oricând şi orice maşină – mediile bazate pe virtualizarea aplicaţiilor curente de business asigură o multitudine de beneficii legate de scalabilitatea, flexibilitatea şi securitatea unui sistem.
  7. Reducerea costurilor de administrare – permite eficientizarea activităţii şi realocarea resurselor umane şi financiare către alte activităţi legate de esenţa business-ului.

Paradoxul virtualizării este că în multe privinţe reprezintă un concept mult mai palpabil decât cel de cloud computing…

IT IS LIFE AFTER STEVE JOBS

logo_it_trends“If Steve didn’t exist, we have to invent one…” There were some sentences from an article I wrote in August 2011 after Steve’s resignation and published in September 2011 in IT Trends Magazine 

Steve Jobs 1

“I like to think at Steve Jobs not like to billionaire founder of empires, leaving Apple in the top IT giants, but I like to see illusionist who each began the year at the MacWorld Expo made a real show from each launch of new Apple’s products… 

Apple is the company that has always rushed. Apple is the American spirit. In the beginning of each year, the first shows to make Apple releases related.

For me Steve Jobs is first of all the Magician. It’s the man who comes every January in jeans and black turtleneck and entrances with his smile out of wizard hat latest technological jewels, the most expected gadgets.”

 Now, Steve is gone and we remain with the gadgets, which are part of our lives. Now, is time to stop crying after Steve and to start live like Jobs. 

This was in 2011. It is good, from time to time, to Remember IT…

Original article ” The Chance to be contemporary with history” was published in IT Trends Magazine from September 2011.

 

VOI CAT TIMP PIERDETI IN SOCIAL MEDIA?

logo_it_trendsIata un articol foarte drag mie aparut prin Februarie 2011 in revista IT Trend. Mi-a adus aminte de el si de dezbaterile din grupurile de discutii care l-au generat, o stire recenta, vanduta ca rezultat al nustiu-cui-studiu, potrivit caruia romanii pierd cel mai mult timp la trancaneala pe Internet… Unele comentarii pot parea desuete acum, dupa numai 2 ani omenesti, dar foarte multi ani pentru tehnologie, dar din punctul de vedere al apucaturilor sociale, lucrurile au ramas in general valabile… Surpriza mare este ca unele companii si-au shimbat radical viziunea, trecand de la bruierea adreselor de Yahoo la integrarea sociala in programele de comunicare. De ce oare?

E bine ca angajaţii să aibă acces în timpul programului la Social Media (SM)? Iată unul dintre subiectele de discuţii de pe unul din grupurile la care particip pe LinkedIn. Mi-a plăcut această dezbatere ce durează de mai bine de o lună, dovadă că oamenii încă mai au argumente pro şi contra de adus…„De ce nu? Angajaţii pot sta la palavre la o ţigară, la fântână sau la cafetieră. De ce nu ar pierde tot atâta timp pe Facebook?” este opinia celui ce a postat această discuţie. De ce nu? În ce birou lucrurile nu stau aşa?

social-media-enterprisePolitica multor organizaţii limitează din start accesul la o serie de site-uri publice, nu doar la reţelele sociale. Conturile de Hotmail şi Messanger sunt primele blocate de filtrele de firewall în reţelele corporate. Peste 54% dintre directorii IT americani sunt adepţii acestei politici. Principalul argument? Angajaţii pierd prea mult din timpul de lucru stând de vorbă cu prietenii… Sunt multe organizaţi care limitează utilizarea calculatoarelor în alte scopuri decât cele de business, asigurând angajaţilor de rând simple terminale, fără posibilităţi de salvare sau de copiere pe alte medii din afara reţelei. Alţii dezactivează unităţile de DVD. E politica lor. Trebuie să îi înţelegem.

Pe de altă parte nu e normal ca un administrator IT care anihilează din start jocurile din Windows să nu aplice aceleaşi politici restrictive la mediile online. Adică nu laşi angajatul să joace Solitaire pe PC-ul personal, dar îi dai liber la Internet, unde poate juca Poker cu prietenii în reţea… E absurd. Domnilor, fiţi consecvenţi! Restricţiile nu fac decât să genereze pierderi colaterale, angajaţii fiind întotdeauna dispusţi să fenteze sistemele de constrângeri. Chiar dacă nu avem acces de pe PC-ul de companie, cine ne poate azi împiedica să conversăm online de pe alte divice-uri, precum propriile telefoane mobile? Poate doar costurile de acces la Internet…

Revenind la socializarea online, traficul intens de care se bucură marile site-uri face ca mulţi dintre angajatori să devină mai relaxaţi. Un studiu Trend Micro realizat pe 1600 de utilizatori online din SUA, Marea Britanie, Germania şi Japonia arată că în ultimii 2 ani rata de accesare a mediilor sociale de la birou a crescut de la 19% la 24%. Cu o medie de creştere de 10%, se pare că nemţii sunt cei mai puţin vorbăreţi pe Twitter şi Facebook…

E clar ca, o mare companie de software care are printre proprii  angajaţi cîteva mii de bloggeri şi a cărei politică de dezvoltare se bazează pe interacţiunea continuă cu comunitatea dezvoltatorilor nu are cum şi de ce să împună restricţii.
Angajaţii care au libertatea de a accesa site-urile sociale în timpul programului aduc beneficii companiilor lor. Folosirea conexiunilor online cu colegii şi partenerii poate îmbunătăţi fluxul de comunicare şi accelerează procesele decizionale. Iată de ce accesul liber la SM a devenit o politică coerentă pentru multe din companiile din domeniile cu dezvoltre extrem de dinamică, cum ar fi IT-ul sau industria de consum. Multe corporaţii şi-au creat mai întîi bloguri şi apoi pagini proprii pe cele mai populare reţele sociale, oferind acces la multiple resurse de informaţii.
Si pe de altă parte, dacă tot laşi acces liber la SM e important să analizezi şi eficienţa efectivă a acestei libertăţi. Adică, socializăm sau ne jucăm? Intr-o încercare de ierarhizare a domeniilor care pot obţine maxime beneficii din SM am identificat ca principali câştigători organizaţiile de marketing, media şi PR, echipele de vânzări, grupele de cercetare, firmele de recrutare şi evident dezvoltatorii de software şi furnizorii de servicii online. Aplicaţiile şi instrumentele puse la dispoziţia utilizatorilor de SM creează o plajă nelimitată de oportunităţi. Un agent de vânzări din Olanda povestea în cadrul discuţiilor de grup cum folosesşte aplicaţia TRIPIT pentru a spiona deplasările concurenţei, pentru a vedea care sunt clienţii pe care îi vizitează şi în ce zone se concentrează campaniile acestora.
Legat de eficienţa activităţilor sociale, aşa cum comentam într-un articol recent, ne plângem că primim zeci de spamm-uri pe e-mail, dar suntem dispuşi să citim mii de postări puse de prietenii online de ocazie. Personal rejectez cererile de conectare de la necunoscuţi şi acces doar două site-uri sociale. Contul de LinkedIN este pe adresa de business şi folosesc facilităţileacestui site pentru comunicarea cu colegii din alte ţări, cu partenerii sau clienţii. Grupurile de discuţii sunt mult mai utile pentru informare decât nişte banale newslettere, pentru că includ opinii şi experienţe de best practices personale. E bine să şti şi părţile slabe ale unei platforme sau eşecurile unor proiecte… Al doilea cont este bineânţeles cel de Facebook, la care folosesc o adresă personală şi care e didicat prietenilor. Programul super-încărcat nici nu îmi permite să accesez contul personal decât seara, de cele mai multe ori mult după terminarea orelor normale de program…

Revenind la tema discuţiei: E bine sau nu să restricţionezi accesul angajaţilor la reţelele sociale? Până la urmă totul se reduce la o problemă de încredere din partea angajatorului. Un bun manager poate lesne estima cât timp pierd angajaţii în Social Media în alte scopuri decât cele de business şi poate aplica politici individuale flexibile de eficientizare.

Articol publicat in revista IT Trends, Nr.2, Februarie 2011
Photo Source: online social media
%d bloggers like this: